Skip to main content

Farmaciștii AFIE vă informează: Substanțele care pot influența testele Antidrog la volan

Datorită noilor reglementări propuse care privesc testarea consumului de substanțe interzise la volan și a realității consumului din ce în ce mai crescut, dorim să vă reamintim câteva aspecte legate de acestea alături de informații noi referitoare la testare și produsele ce dau reacții fals pozitive.

Rezultate fals pozitive

Rezultatele fals pozitive pot apărea din cauza asemănărilor structurale ale substanțelor, a reactivității chimice încrucișate dintre aceste medicamente și anticorpii utilizați în testele imunoenzimatice pentru detectarea medicamentelor. Probabilitatea falselor pozitive depinde de specificitatea și sensibilitatea kitului de imunoanaliză utilizat și de alte condiții specifice din timpul testării.

Nu există doze ale fiecărei substanțe care poate fi incriminată în cazul unui test pozitiv. Acest lucru se datorează fiecărui individ și substanțe în parte.

Factori ce influențează eliminarea drogurilor:

  • Metabolismul: un metabolism rapid va duce la consumul de substanțe ingerate în timp scurt, iar un metabolism mai lent va duce la eliminarea într-o perioadă mai lungă de timp a drogurilor din organism
  • Masa corporală: o persoană cu o greutate mai mare va înregistra un timp mai îndelungat de excreție a drogului
  • Gradul de hidratare: ingerarea unei cantități mari de apă nu elimină drogul din organism și nici nu duce la un rezultat negativ. Gradul de hidratare poate influenţa perioada în care este eliminată substanța din organism
  • Cantitatea și frecvența utilizării: acesta este cel mai important factor care determină rezultatul unui test antidrog şi afectează perioada de eliminare a substanţei din organism. La o singură utilizare, eliminarea ei din organism se face mai rapid, în timp ce utilizările regulate duc la păstrarea substanței în organism o perioadă îndelungată (timpul de înjumătățire, metaboliți activi)
  • Modul de excreție a substanței din organism- conectat cu căile metabolice și funcționarea individuală a acestora
  • Sex, vârstă, etnie
  • Prezența altor droguri în organism

Pentru cât timp pot fi depistate drogurile în urină:

  • Canabis – 30 zile;
  • Metamfetamine – 6 zile;
  • Morfină – 6 zile;
  • Alcool – 5 zile;
  • Barbiturice – 5 zile;
  • Cocaină, heroină, MDMA – 4 zile;
  • Amfetamine – 3 zile;
  • LSD – 3 zile.

Toate aceste termene de excreție sunt calculate la nivel mediu, iar rezultatul, în funcție de diferiți factori, depinde de la persoană la persoană.

Dintre substanțele cel mai des incriminate a da rezultate fals-pozitive:

  • Codeină- ce se metabolizează în ficat la morfină și norcodeină, timp de înjumătațire aproximativ 3-4 ore, aproape 90% din substanță este eliminată prin rinichi în urină în primele 24 de ore, în salivă se poate detecta pâna la aprox 4-5 ore, în sânge aprox 8 ore iar în urină pâna la 3 zile după adminstrare.
  • Dextrometorfan- cu structură chimică asemănătoare levorfanolului, un analgezic narcotic, timp de înjumătațire aproximativ 1.2-3.9 ore, cu variații mari în funcție de metabolism pâna la 45 de ore, se excretă în urină după aprox 8 ore, detecție în salivă și sânge pâna la 2 zile, în urină pâna la 3-max 5 zile.
  • Pseudoefedrină- e o amfetamină sintetică ce se ulitizează la producerea metamfetaminei, timp de înjumătațire aproximativ 5-16 ore, funcție de pH-ul urinar.
  • Sertralină- dozele de sertralină care depășesc 150 mg/zi ar putea duce la teste pozitive false de depistare a benzodiazepinelor în urină, timp de înjumătațire aproximativ 22-36 ore, cu metabolit prezent pâna la aprox 104 ore, dispare 99% din organism după aprox 6 zile.
  • Ibuprofen- timp de înjumătațire aproximativ 1,8-3.5 ore, se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 99%, detectat în plasmă la concentrația de 400 mg timp de peste 8 ore, se elimină in 10-24 ore.
  • Cânepă -ulei și produse cu cânepă- comercianții de produse alimentare și nutriționiștii au prezentat cânepa și semințele de cânepă drept super-alimente care ne pot stimula imunitatea, pot crește nivelul de energie și pot oferi o modalitate nouă de a obține acizi grași esențiali.
  • Semințe de mac- concentrația în morfină și codeină variază foarte mult în funcție de sursa semințelor și de prelucrare. Prelucrarea alimentelor poate reduce nivelurile de opiacee din semințele de mac. La testarea fluidelor orale, morfina a scăzut sub limita de detecție de 30 ng/mL în cazul rulourilor cu mac după 30 de minute și în cazul semințelor crude după o oră de la ingerare.
  • Chinina- apa tonică conține o substanță chimică numită chinină care este utilizată pentru a combate malaria și babesioza (o boală cauzată de mușcăturile de căpușe) și era populară în trecut pentru a ține la distanță țânțarii și căpușele în țările tropicale.

Efectele drogurilor asupra conducătorilor auto

În această secțiune, vor fi discutate diverse clase de droguri, asocierea acestora între ele, nivelurile lor în probele biologice și efectele lor asupra capacității de conducere.

  1. Canabinoidele

Canabinoidele se referă la compușii chimici distinctivi ai plantelor de canabis, principalul constituent farmacologic activ fiind delta 9 -tetrahidrocannabinolul (THC). THC este un depresor al sistemului nervos central. Acesta poate provoca numeroase efecte problematice, cum ar fi amețeli, confuzie, halucinații, probleme de vorbire și de vedere, ataxie, euforie, lipsă de forță și oboseală. Testele au arătat că, dacă un individ ia o singură doză de THC, fie prin ingerare, fie prin fumat, aceasta poate avea un efect negativ substanțial asupra performanței psihomotorii. Acest efect se manifestă pe o durată de 3 ore în cazul celor care conduc și până la 24 de ore în cazul voluntarilor din studii de laborator.

  1. Benzodiazepine

Când sunt abuzate, benzodiazepinele deprimă sistemul nervos central (SNC), ceea ce poate provoca efecte secundare precum confuzie, oboseală, amețeli și somnolență. Cei cărora li se prescrie să ia aceste medicamente sunt sfătuiți să nu desfășoare activități care necesită atenție mentală sau să ia orice alt medicament deprimant al SNC sau alcool. Studiile de simulare a condusului au arătat, de asemenea, că benzodiazepinele pot afecta substanțial această abilitate. O singură doză de diazepam poate provoca o lipsă a încadrării pe o singură bendă, poate încetini timpii de reacție, poate reduce atenția, poate diminua capacitatea de a efectua mai multe sarcini, poate avea efecte negative asupra cogniției și poate duce la niveluri mai ridicate de oboseală. Atunci când sunt utilizate împreună chiar cu niveluri scăzute de alcool, acestea pot afecta și mai mult condusul autovehiculelor.

  1. Opiacee

Morfina, codeina și heroina sunt cele mai comune tipuri de opiacee. Opiaceele sunt deprimante ale SNC care pot provoca letargie, confuzie, ataxie, amețeli, somnolență, tulburări de vedere și slăbiciune. Pentru cele utilizate în scopuri medicinale, producătorii au avertizat să nu se utilizeze atunci când se efectuează sarcini posibil periculoase. Acest lucru se datorează afectării capacităților fizice și mentale ale unei persoane. S-a demonstrat că morfina ingerată pe cale orală sau prin administrare intravenoasă și intramusculară provoacă sedare și reduce capacitatea psihomotorie timp de până la 4 ore. Acesta a fost cazul pentru o singură doză atât la voluntari sănătoși, cât și la foști dependenți. În cercetările de laborator, acest lucru a cauzat afectarea timp de până la 36 h după mai multe doze.

  1. Metadona

Metadona este un alt deprimant al SNC cunoscut pentru a provoca dezorientare, slăbiciune, somnolență, amețeală și tulburări de vedere. Studiile au arătat că o singură doză de metadonă la voluntari care nu au luat-o anterior poate provoca o afectare substanțială a capacității de conducere. Pentru cei care o iau pe termen lung în cantități mici, efectele psihomotorii și cognitive sunt neglijabile, atâta timp cât nu se consumă și alte medicamente împreună cu aceasta.

  1. Cocaina

Cocaina are numeroase efecte ca stimulent al SNC, inclusiv insomnie, euforie, oboseală, dischinezie, amețeli, tremurături și disforie. Utilizarea prelungită poate provoca modificări ale personalității, psihoză, hiperactivitate și iritabilitate. Afectarea substanțială a capacității de conducere a fost observată la șoferii aflați sub influența drogurilor cănd au fost prinși conducând cu viteză excesivă, provocând accidente, nefiind atenți și pierzând controlul vehiculului. Oboseala, depresia și insomnia sunt toate efecte ale cocainei care dispar treptat.

  1. Amfetamine, metamfetamine și ecstasy (MDMA)

Diferitele efecte adverse cauzate de stimulentele SNC, precum amfetamina și metamfetamina, sunt neliniștea, dezorientarea, agitația, nervozitatea, insomnia, tremurul, amețeala, euforia, vorbirea rapidă, clătinarea, dischinezia și disforia. Utilizarea prelungită poate duce la modificări ale personalității, psihoză și hiperactivitate. S-a observat că persoanele aflate sub influența acestor medicamente conduc imprevizibil, depășesc viteza și provoacă coliziuni. Lipsa capacității de a conduce se datorează faptului că sunt confuzi, cu lipsă de focus, hiperactivi, excitați, au cogniția diminuată, simptome de sevraj, oboseală și hipersomnolență. Studiile referitoare la afectarea capacității de conducere cauzată de MDMA/ecstasy au arătat efecte cognitive adverse asupra controlului vehiculului, a nivelurilor de risc și a procesării informațiilor. MDMA este un stimulent SNC mai slab, care provoacă instabilități senzoriale, greață, ataxie, neliniște, tremor și rigiditate musculară.

  1. Fenciclidina(PCP)

Folosirea acestei substanțe duce la alterarea severă a funcțiilor cognitive, dă halucinații intense și episoade de furie violentă. Până acum 60 de ani era folosită în scop medical ca anestezic, dar efectele nocive pe care le are asupra organismului au dus la interzicerea ei. În doze mari, poate să ducă la comă și deces.

  1. Substanțe psihoactive noi

Noile substanțe psihoactive au reprezentat o parte importantă a toxicologiei clinice și medico-legale timp de peste 100 de ani. Acest lucru a început odată cu introducerea mai multor droguri noi, cum ar fi heroina, 3,4-metilendioximetilamfetamina (MDMA), dietilamida acidului lisergic (LSD) și acidul γ-hidroxibutiric (GHB). Cu toate acestea, după apariția canabinoizilor sintetici a avut loc o creștere rapidă a numărului de catinone, benzodiazepine și opioide sintetice, care se numără acum cu sutele. În prezent, derivații puternici de fentanil sunt amestecați cu heroină sau utilizați ca atare și ar putea ucide foarte rapid consumatorii de droguri. Laboratoarele de toxicologie întâmpină dificultăți în detectarea analogilor puternici de droguri psihoactive care sunt prezenți în sânge doar pentru o perioadă scurtă de timp din cauza metaboliților urinari necunoscuți și a lipsei standardelor de referință disponibile. În ciuda gamei în creștere și a faptului incontestabil că intoxicația fatală și acută este deja atribuită noilor compuși psihoactivi actuali, această evoluție pare să fie subestimată în mod semnificativ, în principal din cauza lipsei substanțiale de strategii de screening cuprinzătoare pentru detectarea lor în probele biologice. Adăugarea continuă a noi substanțe, împreună cu proprietățile fizico-chimice larg în această clasă, fac ca detectarea acestora în probele biologice să reprezinte o mare provocare în toxicologia clinică și criminalistică. Dezvoltarea metodelor analitice pentru detectarea acestor substanțe în eșantioane convenționale și neconvenționale este de o importanță uriașă pentru cercetarea metabolismului drogurilor și, de asemenea, pentru asocierea consumului cu rezultatele clinice și simptomele finale ale intoxicației.

Testul antidrog din urină măsoară, în fapt, prezența metaboliților drogurilor. În cazul amfetaminei, aceștia pot fi detectați 1-2 zile de la ingerarea respectivelor substanțe, iar în cazul canabisului, detectarea este posibilă chiar și la câteva săptămâni de la expunere. În sânge, drogurile nu rămân perioadă îndelungată, spre exemplu LSD-ul rămâne doar 3 ore, amfetamina 12 ore, cocaina 48 de ore, dar în urină perioada este mult mai lungă, zile la rând. Spre exemplu, canabisul rămâne în sânge doar câteva ore după consum, dar THC (substanța activă din canabis) iese din sânge și din urină chiar și după 30 de zile, în funcție de metabolismul persoanei, de greutatea ei, de nivelul de hidratare și de cantitatea de substanță folosită. Cel mai mult, astfel de substanțe rămân în păr, în cele mai multe cazuri chiar și 90 zile de la expunere.

Cantitatea de substanțe ingerată și frecvența utilizării afectează cel mai mult intervalul de timp în care substanța rămâne în organism și poate să fie detectată. Spre exemplu, în medie, în cazul consumului izolat de canabis (THC), testul antidrog depistează substanța în urină până la 3 zile de la consum. În cazul unui consum moderat, frecvent, detecția din urină se face, în medie, pentru o perioadă de 7 zile, iar în cazul în care canabisul este folosit zilnic detecția poate să fie realizată la un test antidrog timp de 15-30 de zile, în funcție de cantitățile consummate.

Medicamente raportate ca fiind cauza unui test fals pozitiv de depistare a drogurilor în urină

  • Abordarea practică standardizată a testării fizice a drogurilor

Cuprinde:

  • observarea semnelor fizice – includ: aspectul ochilor (strălucitor, încețoșat sau neregulat) și tremuratul sau tremuratul în orice parte a corpului
  • teste de distribuție a atenției- includ: testul în picioare pe un picior, testul Romberg, testul mersului și întoarcerii și testul degetului la nas.

Un test pozitiv constă în cel puțin unul dintre semnele fizice împreună cu unul dintre testele de distribuție a atenției: cu semne din oricare dintre următoarele categorii- ochii (strălucitori, încețoșați, roșii/sângerii injectați, pupile contractate), fața (buze deshidratate, dinți scrâșnitori, sforăit repetat), comportamentul (anxios, violent, confuz), starea de spirit (dispoziție schimbătoare, excitare excesivă), limbajul (mormăit, lung, repetarea cuvintelor), mersul (neechilibrat) și altele (tremurături, transpirație, reflexe prea rapide sau prea lente.

  • Testarea efectivă

Se poate face testare pe urină, salivă, păr, transpirație și sânge.

Teste de confirmare a analizei:

Testarea pe marginea drumului este considerată prima linie de detectare a substanțelor ilegale și este un test prezumtiv de detectare imuno-enzimatic care trebuie urmat de un test de confirmare. Pentru a confirma prezența unui drog ilegal, probele trebuie trimise la un laborator de testare pentru analiză. De obicei, această analiză necesită un proces în mai multe etape prin care compușii individuali sunt mai întâi separați prin tehnici adecvate, cum ar fi cromatografia de gaze (GC) sau cromatografia de lichide (LC), care sunt cele mai frecvent utilizate. Odată ce separarea este efectuată, se utilizează un detector combinat, cum ar fi un spectrometru de masă (SM), pentru a detecta compușii doriți prin compararea acestora cu materiale de referință.

Testele de salivă- erorile raportate în studiile din literatura internațională de specialitate sunt mai mari atunci când recoltarea în trafic se face în lipsa unui protocol înalt standardizat (precum cel din cazul unor studii de cercetare medicală), erorile testelor rapide pe salivă putând crește și funcție de:

  1. timpul scurs de la consum: fie prea scurt, situație în care încă nu se excretă substanța în salivă, fie prea lung (drogul este sub limita cut-off a testului);
  2. modificarea de pH a probei biologice, care  poate modifica rata de excreție sau inhiba activitatea enzimatică a glucozo-6 fosfat dehidrogenazei, care se regăsește în testele de tip EMIT;
  3. stimularea mecanică a secreției salivare, care scade rata de excreție salivară a drogurilor;
  4. flora bacteriană, care modifică concentrațiile unor substanțe prezente în salivă;
  5. condițiile de testare (temperatură inadecvată, expunere inadecvată la surse de lumină, infraroșii, ultraviolete, etc), care pot modifica activitatea enzimatică pe care se bazează unele teste;
  6. utilizarea unor substanțe care modifică rata de secreție salivară (antidepresive triciclice, antagoniști de receptori adrenergici);
  7. prezența în salivă a unor contaminanți, adulteranți sau excipienți ai dozei de stradă a drogului consumat sau din alimentația obșnuită, conservanți alimentari, produse pentru cosmetică sau igienă orală etc. 
  8. existența a numeroase substanțe care nu sunt incluse pe lista de substanțe interzise, dar care pot da reacții fals pozitive

Trebuie de asemenea menționat că sensibilitatea și specificitatea variază mult și funcție de performanța echipamentului utilizat pentru testarea rapidă în trafic.

Cromatografie în fază gazoasă-spectrometrie de masă (GC-MS)

Din lichidul oral, medicamentele sunt extrase mai întâi înainte de a fi introduse în instrumentul GC-MS. Derivatizarea poate fi necesară pentru a face proba volatilă. Tehnica ionizării electronice (EI) este utilizată în mod obișnuit la 70 eV pentru ionizarea moleculelor. Pentru identificarea compușilor, amprentele unice ale ionilor sunt identificate prin raportul masă/ sarcină rezultat, împreună cu structura moleculară și cantitatea acestora. Pentru a analiza medicamentele din fluidele orale, au fost dezvoltate mai multe metode GC-MS. Avantajele principale ale instrumentului GC-MS sunt accesibilitatea și robustețea. Comparativ cu concentrațiile din sânge, majoritatea concentrațiilor de medicamente par a fi mult mai mici în lichidul oral, astfel încât este nevoie de metode suplimentare care sunt mult mai sensibile. Mai multe studii au demonstrat eficiența GC-MS în detectarea diferitelor tipuri de droguri, cum ar fi cocaina.

Cromatografie lichidă-spectrometrie de masă (LC-MS)

Analizarea anumitor medicamente prin tehnici GC-MS este dificilă, cum ar fi cele care sunt prezente în concentrații scăzute. LC-MS/MS are avantajul de a fi mai sensibilă decât GC-MS. Prin urmare, este necesar un volum mai mic de probă pentru analiza LC-MS. În plus, substanțele cu recuperare scăzută pot fi identificate cu acest instrument. LC permite, de asemenea, detectarea atât a compușilor labili termic cât și a celor polari. Tehnicile LC-MS sunt deosebit de utile datorită pretratării ușoare a probei, deoarece nu au etape complexe de derivare sau proceduri de curățare a probei.

În cadrul laboratoarelor medico-legale probele biologice sunt conservate până la termenul legal (existând și probe martor), acestea putând fi oricând reanalizate pentru a înlatura orice dubiu. De asemenea, în memoria aparatelor de laborator / de detecție instrumentală se stochează rezultatele determinărilor  – nu numai la nivel de confirmare / infirmare / cantitativ, dar și curbele de calibrare / de detecție și comparare cu librăriile de date tipice, astfel că rezultatele toxicologice pot fi oricând reevaluate/reinterpretate în cadrul altui laborator de toxicologie medico-legală.

 

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8199318/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21247221/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2546472/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5771044/

https://www.dnalegal.com/false-positive-drug-tests

https://ugm.ac.id/en/news/ugm-expert-responds-to-false-positives-in-drug-tests-due-to-flu-medication/

https://www.drugs.com/article/false-positive-drug-tests.html

https://www.pharmchek.com/resources/blog/drug-test-false-positives-myths

https://csml.ro/raspunsul-csml-cu-privire-la-cauzele-rezultatelor-negative-oferite-de-sistemul-toxicologic-medico-legal-comparativ-cu-rata-de-pozitivitate-la-testarea-de-catre-organele-de-politie-pentru-testele-efe/

https://americanaddictioncenters.org/

  • Vizualizări: 2028